Chestii urate care miros frumos (II)
Ambra este o notiune ambigua intrucat defineste de fapt doua lucruri. Unul este rasina fosila care este si substanta parfumata (dar numai cand e arsa) si material pentru margele si bijuterii, cunoscuta la noi si drept chihlimbar. Celalalt are o definitie dificil de dat pentru ca de fapt nu stim inca exact ce reprezinta, dar in mod sigur putem spune: este un subprodus al fecalelor casalotului. Si in acelasi timp, una din cele mai ravnite substante parfumate din toate timpurile.
Animalul, cunoscut drept unul din cei mai formidabili scufundatori ai oceanelor, plonjeaza pana la adancimi de invidiat chiar si pentru submarine si mananca pesti dar mai ales sepii si calamari. Faptul ca oasele acestora au fost gasite constant incorporate in ambra dovedeste ca producerea substantei ar fi legata de autoprotejarea casalotului atunci cand inghite corpuri straine potential nocive. Cea mai mare parte din ambra este eliminata cu fecalele. Se crede ca bucati mari, care nu pot fi eliminate in acest fel, ar putea fi vomitate, ceea ce a dus la denumirea sinonima cu ambra „whale vomit”.
Intrucat densitatea agregatelor (ambra nu e o „substanta” ci un conglomerat complex de substante) este mai mica decat apa, ele plutesc pe ocean. Nu stim exact ce produce maturarea lor. In stare proaspata, mirosul este greu, amintind de fecale si peste stricat. Dupa o perioada (necunoscuta exact) in care plutesc pe suprafata oceanului, expuse deci oxidarii, razelor solare si unui echivalent al fermentarii in saramura, ambra isi deschide culoarea, devenind gri, iar cea de cea mai buna calitate devine si translucida. Ea produce atunci principala substanta mirositoare pentru care este apreciata, ambreina, alaturi de ambroxan si nenumarati alti compusi. Mirosul aminteste de cel de mosc, dar este mai putin aspru. Ambra este considerata „parfumul animal de apa”. Astazi majoritatea parfumurilor de serie folosesc compusi sintetici, insa parfumurile personalizate, privilegiu al celor care-si permit cheltuielile necesare, sunt in continuare fabricate cu substanta naturala. Costul ambrei de buna calitate era in trecut foarte mare, datorita faptului ca recoltarea ei era si este dificila. Practic, trebuie sa cunosti nenumarate date despre unde se gasesc casalotii, sa stii lucruri complicate despre curentii oceanelor, si chiar si asa, sa ai noroc.
Ambra era in antichitate o substanta inconjurata de o atmosfera exotica, potentatii permitandu-si sa etaleze arderea ei in casele lor pentru a purifica atmosfera. Se credea ca este afrodisiaca, iar unul din compusi este dovedit analgezic.
Epoca moderna si globalizarea au facilitat intrucatva recoltarea de ambra, iar preturile au scazut. Pe piata en gross, gramul de ambra obisnuita poate ajunge la 10 $ si, ca in cazul multor substante aromate, producerea de parfumuri nu necesita cantitati importante. Ambra gri de cea mai buna calitate aduce totusi venituri importante, intrucat privilegiatii isi disputa la licitatii dreptul de a o achizitiona. Dintre parfumurile cunoscute care folosesc tenta de ambra mai intens, unul foarte apreciat a fost si este „Fahrenheit” de la Dior. In medicina, ambra a ramas in continuare in uz in arsenalul homeopatiei, actiunile ei sofisticate fiind descrise in materiile medicale.
